Sindromul nasului gol
(Empty Nose Syndrome)
Sindromul nasului gol (sau pe engleză ENS = Empty Nose Syndrome) este o posibilă complicație debilitanta a intervențiilor chirurgicale la nivelul cornetelor nazale. ENS este un sindrom clinic care este adesea considerat ca o formă de rinită atrofică secundară. Persoanele cu ENS au suferit de obicei o turbinectomie/turbinoplastie (îndepărtarea sau reducerea cornetelor nazale- structurile din interiorul nasului) sau alte proceduri chirurgicale care micsoreaza sau afectează cornetele nazale. Incidența globală a ENS nu este cunoscută.
Persoanele cu ENS pot avea o serie de simptome, cel mai frecvent fiind senzația de obstrucție nazală, uscăciune, cruste nazale, hypersensibilitate la aer rece sau uscat și senzația de a nu putea respira sau sufocare.
Afecțiunea este cauzată de intervențiile medicale și poate fi provocată de orice operație sau procedură care implică cornetele nazale. Aceasta include atât proceduri chirurgicale “conservatoare” minore, cât și rezecția totală a cornetelor. Este adesea întâlnită la persoanele care au căile nazale libere după intervenții chirurgicale, dar care raportează senzația de sufocare sau obstrucție. Initial, medicii credeau că ENS era limitat doar la cei cu rezecție completă a cornetelor, dar prin cercetări ulterioare s-a descoperit si la pacienți la care nu le lipsesc cornetele in totalitate.
A – turbinectomie completă bilaterală a cornetelor inferioare
B – turbinectomie semi-totală a cornetelor mijlocii
C – turbinectomie completă bilaterală a cornetelor inferioare si mijlocii
Existența acesteia ca afecțiune medicală a fost anterior controversată și a fost acceptată mai recent în comunitatea specialiștilor în ORL și chirurgie plastică. Aceasta se datorează faptului că mulți medici ORL și chirurgi plasticieni nu înțeleg pe deplin modificările fluxului de aer care apare atunci când modifică structura nasul.
Lipsei aceasta de intelegere a medicilor ORL face ca acestia sa spună că simptomele resimțite de pacient dupa operatie sunt din cauza unei boli mintare – un diagnostic complet superficial si incorect.
Simptome
Exista foarte multe simptome ce pot fi resimtite de către un pacient cu sindrom de nas gol.
- senzație de sufocare din cauza lipsei senzației de aer si respirație
- uscăciune nazală şi faringeală
- senzaţia de nas gol
- senzaţia de flux de aer excesiv (nas prea deschis)
- simț al mirosului schimbat sau redus
- hipersensibilitate la aerul rece – senzație de aer foarce rece în nas sau gât chiar si atunci când aerul are o temperatură comfortabilă (22 grade Celsius)
- dureri de nas, fața sau ochi (nevralgie de trigemen)
- cefalee (dureri de cap)
- inflamaţie cronică – poate duce la atrofierea mucoasei, de aceea, unii autori numesc această afecţiune „rinită atrofică secundară)
- dureri de gât (faringită, laringită)
- în cazuri foarte severe dureri la nivelul traheii, bronhiilor şi plămânilor;
- răguşeală, tuse (cauzate de purificarea şi umidificarea incompletă a aerului)
- insomnii şi oboseală diurnă (corpul nu se poate sta adormit daca creierul nu simte că există respirație nazală)
- anxietate
- depresie
- pierderea capacităţii de concentrare (aprosexie nazală).
- iritabilitate
Prevenția
Din cauză că sindromul este foarte greu de tratat si foarte puțini chirurgi au experiența necesară sa facă operațiile de implat care ii pot ajuta pe pacienți, cel mai bine e sa prevenim.
Prevenția constă în a amâna sau renunța la orice operație care modifică cornetele nazale. Trebuie făcute toate analizele si excluse toate cauzele pentru care putem avea probleme de respirație și cornete mărite.
Tratamentul
Nu există un tratament bun sau eficient pentru sindromul de nas gol din cauză că nimic nu poate repara sau înlocuii un cornet care nu mai funcționează sau este prea mic sau chiar lipsește în totalitate.
Pentru uscăciune se recomanda hidratarea artificială a nasului cu diverse creme, spray-uri si alifii.
Alte tratamente considerate experimentale pot ajuta în diversă măsură în funcție de volumul cornetului rămas:
– Pentru cornete reduse agresiv, cu deficit mare de volum – implanturile din diverse materiale care să creasca volumul cornetului afectat sau să înlocuiasca lipsa lui.
– Pentru cornete cu deficit mic de volum sau unde doar nervii sunt afectati – diverse injectii cu plasma, grasime sau celule stem.